RSS Feed

Srdan Srdić, scriitor: avem experiența traumatizantă a unui război însă ceea ce se întâmplă în acest moment pare chiar mai rău

vezi toate articolele de
10 Dec 2013 la 14:56 9 comentarii 930 vizualizari.

Primul său roman, o poveste despre o călătorie și ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe parcursul ei, o călătorie fictivă dar care ar fi putut să aibă loc în anul 1993, o poveste despre fosta Yugoslavia, despre tragedia unei generații întregi care a trăit războiul, despre o tânără care pleacă din orașul ei natal Kikinda (orașul natal al lui Srdan) spre Belgrad și despre doi bărbați care vin din Belgrad spre orășelul fetei. Cei trei se întâlnesc la un moment dat pe parcursul drumului, într-o zonă de intersecție, un sat absolut plictisitor și depresiv în mod normal și care devine locul în care se vor petrece câteva lucruri extrem de neplăcute, oribile chiar, lucruri în care cele trei personaje vor fi implicate fără să-și fi propus, orori care de fapt sunt o reprezentare simbolică a unor evenimente reale care s-au petrecut în războiul din fosta Yugoslavie. Am povestit puțin cu ocazia FILB și cu scriitorul sârb Srđan Srdić despre literatura sa și mai ales despre ceea ce înseamnă traiul într-o țară est-europeană foarte asemănătoare României așa cum este Serbia.

Ce-ar trebui să știm despre stilul tău, primul tău roman – Dead Field a fost primit foarte bine de critici.

Acțiunea se petrece pe parcursul unei singure zi, mulți critici au spus că seamănă puțin cu Ulysses, chestie care m-a cam mirat (râde) și de ce să nu recunosc, mi-a plăcut. Totuși, dacă ar fi după mine, aș spune că romanul meu este scris mai degrabă în stilul lui Faulkner, cu câteva porțiuni în care am utilizat tehnici de scris asemănătoare cu ale lui Joyce, câteva tehnici din modernism înviorate cu ceva postmodernism, ar fi destul de complicat să descriu romanul (râde iar) și aștept pe cineva care să încerce să-mi traducă romanul în altă limbă pentru că eu cred că ar fi o experiență lingvistică colosală pentru amândoi și ar fi destul de amuzant, presupun că aș sta online cu traducătorul respectiv pentru următorii zece ani.

Și ai găsit pe cineva din România care să se angajeze la un asemenea experiment?

Agentul meu literar este din România, ea se ocupă de asta, nu știu încă, deocamdată un singur text de-al meu a fost tradus aici, traducerea a fost făcută din engleză în română, nu știu încă, vom vedea. Se găsește în revista Tiuk – Ceva gri și mohorât (aici) și este o parodie a unui poem modern sârbesc iar titlul vine de la un joc de cuvinte.

Am aflat că ai terminat o școală de muzică, este adevărat, ai cântat vreodată?

Am fost un cântăreț destul de nereușit (râde din nou) am absolvit școala elementară de muzică, apoi am făcut și liceul de muzică dar acest lucru se petrecea prin anii 90 și călătoream mult pe acel drum despre care este vorba în romanul meu, de la Kikinda la Belgrad, în acea perioadă îmi doream doar să mă mut dintr-o parte în alta, a fost o perioadă foarte grea, nimic nu funcționa cum trebuie, nu aveam parte de curent electric, totul era raționalizat, era aproape cum ați spune voi că a fost în România în timpul lui Ceaușescu însă pe lângă asta aveam parte și de război. Ca muzician (de muzică clasică) am fost destul de slab și am realizat destul de rapid că nu asta este cariera pe care o voi urma. Am cântat la tobe, am vrut apoi să devin un star rock, am cântat niște death methal, hardcore, eram mai bun decât la muzica clasică însă nu destul de bun.

Asta înseamnă că îți place muzica rock în special?

Îmi place foarte multă muzică, în primul meu roman am notat o mulțime de repere video și audio care să completeze acțiunea narativă. Am avut câțiva cititori foarte interesați de asta, printre ei un jurnalist din Belgrad care a scris că romanul meu ar trebui să fie citit prima dată fără coloana sonoră recomandată de mine și apoi cu aceasta, pentru că diferența este foarte mare. Coloana aceea sonoră includea și jazz, muzică pop, death-metal, drum necomercial, a fost practic un omagiu adus celor a căror muzică am ascultat-o toată viața și mai ales în anumite momente din viața mea pentru că nu pot să-ți explic cât de normal sunt datorită muzicii lor (râde) aș fi putut s-o iau razna complet fără muzica lor. Am și contactat câțiva dintre acei muzicieni pe internet, mai ales pe cei din SUA și au fost foarte mândri că cineva care este scriitor le-a folosit muzica și le-a citat versurile într-un roman sau într-o povestire. Și în al doilea roman am folosit de asemenea multe referințe muzicale.

Înțeleg că este importantă pentru tine pop-cultura

Alături de alte referințe tot ce ține de cultura pop este foarte important pentru mine. De la literatură la film, este ca un fel de joc pe care-mi place să-l joc, acel joc care vreau să-l ofer mai departe, să fie distractiv, să fie antrenant, este unul dintre puținele lucruri cu adevărat importante din viața mea, nu vreau să fie un joc plictisitor, nu-mi place genul acela de literatură de un romantism exagerat, marcată de suferință, de actul suferinței, cocoșat de ea dacă vrei, acesta nu este stilul meu.

Dacă ar face cineva un film după una dintre cărțile sau povestirile tale care regizor crezi că ți s-ar potrivi?

Film, hm, am fost de curând în Ucraina unde mi-au tradus cea de-a doua carte, o colecție de povestiri care se numește Espirando, unul dintre tipii de-acolo m-a întrebat dacă mi-ar plăcea ca Emir Kusturica să facă un film după literatura mea și știi, Emir Kusturica este exact opusul meu în ceea ce privește atitudinea politică, este mai mult decât de dreapta, așa că a fost foarte amuzantă întrebarea într-un fel, nu știu, nu mă pricep la genul acesta de lucruri, cu siguranță că ar fi interesant să văd un film realizat după una dintre cărțile mele.

Că tot veni vorba despre stânga, dreapta ca ideologii, de ce simt oamenii repulsie când spui că ești de stânga, aici cel puțin te etichetează drept comunist.

Am vorbit cu foarte multă lume de aici în ultimele trei zile și mi-au tot spus cât de mult urăsc fostul regim ceaușist, cred că majoritatea oamenilor pun semnul egal între comunism, socialism și un regim nebun dictatorial. Din punctul meu de vedere această abordare ste mult prea simplistă. Niște prieteni din Ucraina mi-au trimis un mail zilele acestea și mi-au cerut să susțin ceea ce se petrece în țara lor chiar acum. Nu poți să-mi ceri să fac așa ceva, eu am trecut prin ceva asemănător în Serbia, în anul 2000 și uite ce se petrece acum la noi. Poate este oportunism să spun că acest fel de idealism nu mi se potrivește. Am să-ți spun ceva, am votat de fiecare dată când au fost alegeri și întotdeauna după ce am fost la vot m-am așezat în opoziție față de cei pe care i-am votat. Așa este natural pentru că nu se pune problema să fii de stânga sau de dreapta ci să fii de partea dreptății sociale. Cred că am fi putut cu toții să învățăm câte ceva din istorie și nu este normal ca eu să fiu de dreapta acum, cred că nimeni care este decent n-ar trebui să se simte bine în poziția respectivă. Poate doar politicienii despre care știm că nu sunt deloc ființe umane normale și decente.

Am înțeles că ai fost și profesor

Da, am fost, în prezent lucrez într-o bibliotecă a unui liceu, într-un fel sunt mai conectat cu elevii și lucrez mai mult cu ei astfel, lucrez cu și pentru ei la un centru de talente din Voievodina, participăm apoi la concursuri naționale, într-un fel ajut la formarea unor viitori scriitori și cititori cu adevărat implicați. Cam asta ar fi, am fost profesor de literatura sârbă timp de patru sau cinci ani.

Cum e sistemul de educație public din Serbia, în România devine din ce în ce mai slab

Sistemul de educație public din Serbia nu există. E ca un coșmar, este anacronic, plin de profesori slabi, oameni needucați, o catastrofă completă, lucrurile nu se îndreaptă spre o direcție bună și cred că nimic nu se va schimba pe durata vieții mele. În unele dintre fostele țări ale Yugoslaviei lucrurile stau chiar mai rău decât în Serbia, mai ales în ceea ce privește literatura. Am avut parte de foarte multe lecturi prin diverse părți din Serbia și din fosta Yugoslavie și n-am văzut nici măcar o singură dată ca elevi ai unui liceu de profil sau studenți de la Facultatea de Filologie care să participe la genul acesta de evenimente. Ei nu participă la așa ceva, poate doar la câteva festivaluri care poate sunt ceva mai spectaculoase, nimeni nu mai citește nimic…

Cum îți explici fenomenul?

Prima dată am avut parte de politica lui Miloșevici, de genul, n-ai nimic în general însă ai mâncare și cu ce să-ți petreci timpul liber, nu trebuie să-ți plătești facturile, n-ai un loc de muncă, ai însă la dispoziție multă televiziune care te îndobitocește. Apoi a urmat căderea lui Miloșevici și apariția așa numitului guvern democratic, în 2000, cei care au implementat un sistem chiar mai perfid pentru a prosti populația. Acum avem milioane de televiziuni, avem cântăreți de muzică populară peste tot, o grămadă de comentatori și analiști politici care nu fac nimic, discuții de proastă calitate peste tot și despre orice, nu ai însă loc pentru cultură. Chiar și pe scena culturală sunt foarte mulți autori, foarte multe edituri dar foarte puțini scriitori cu adevărat interesanți și valoroși. Apoi ai internet și alte surse de prostire. Nu avem niciun fel de strategie culturală, nu avem de fapt niciun fel de intenție să dezvoltăm cultura, dimpotrivă. Și după ce am plantat semințele prostiei avem acum roadele – o generație de oameni dezinteresați de cultură. Spre exemplu, elevii mei care au acum în jur de 25 de ani și eu îi cunosc, pot să spun că majoritatea dintre ei nu-i vor învăța pe copiii lor nimic despre literatură sau cultură, ei înșiși n-au fost de la bun început interesați de așa ceva. Jumătate din țară este șomeră, oamenii trăiesc la limita existenței, cu 300 de euro pe lună, din orașul meu natal 7000 de oameni au plecat sau au murit în ultimii 10 ani, au rămas 38 de mii de oameni iar la un moment dat nu vor mai exista nici medici, nici profesori, unele dintre profesiile acestea vor dispărea pentru totdeauna. Toate orășelele în afară de Belgrad mor, nu văd nicio rezolvare a problemei și cel mai rău este că cei care sunt acum la putere au fost la putere și în anii 90, fac tot ce le cere Uniunea Europeană, Uniunea Europeană la rândul ei le-a dat liber să facă tot ce doresc în Serbia, nimeni nu e interesat deloc de ceea ce se întâmplă cu țara și cred că asta este ceva valabil pentru toate țările din jur. Noi avem experiența traumatizantă a unui război însă ceea ce se întâmplă în acest moment începe să pară chiar mai rău…

(credit foto kucazapisce.hr)

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


9 comments
  • 1

    “Am vorbit cu foarte multă lume de aici în ultimele trei zile și mi-au tot spus cât de mult urăsc fostul regim ceaușist, cred că majoritatea oamenilor pun semnul egal între comunism, socialism și un regim nebun dictatorial.”

    Nici vorba! Un institut specializat in anticomunism, cu nume antepronuntat-IICCMER- a comandat sondaje despre perceptia romanilor asupra comunismului. La iiccr.ro/pdf/ro../ pag. 7-9 veti afla ca 83% dintre romani declara ca nu au avut de suferit de pe urma regimului comunist. Doar 10% declara ca au suferit, din care doar cativa pe motive politice. Comparati cu 15% fara asigurare medicala la marele licurici. Repetarea sondajelor in acelasi an si in anul urmator a dat aceleasi rezultate. Disperati, anticomunistii de serviciu amenintati sa-si piarda sinecurile, au recurs la falsificarea sondajelor prin omisiune si in final se pare ca le-au scos de pe sit. De asemenea, nu au mai riscat sa puna aceasta intrebare in sondajele ulterioare.Asta dupa un sfert de secol de propaganda anticomunista. Mai aratati-mi un regim care intruneste adeziunea a 83% dintre cetateni. Raspunsurile mentionate in interviu nu fac decat sa puna inca odata in evidenta cunoscuta lasitate a clasei de mijloc din orice timp si orice oranduire.

  • 2

    Mark: în primul rând mă îndoiesc sincer că Srdan a vorbit cu aceeași oameni cu care a vorbit IICCMER, în al doilea rând știm cu toții cum se fac sondajele în România

    Dora Constantinovici
    2013-12-10 15:49:00 | Raporteaza
  • 3

    Am observat o chestie: toţi cei care vorbesc în clişee ieftine despre epoca Ceauşescu sunt sau unii care aveau în `89 până în 15 – 16 ani (deci nu ştiau bine nici pe unde se pişă) sau securişti deghizaţi în anticomunişti –gen Tismăneanu (cu toate că epoca Ceauşescu nu a fost comunistă).

  • 4

    “17 octombrie a fost într-o sâmbătă. 19 octombrie – cea dintâi zi lucrătoare cu pâinea cântărită în grame. Primii au început să cârtească minerii de la exploatarea Roşiuţa (la câţiva kilometri de Motru). Apoi, cei de la minele Leurda şi Motru n-au mai vrut să intre în şut.”… „Tot oraşul a fost în stradă, nimeni n-a mai intrat în şut. Au venit şi copiii şi gospodinele”, spune Gheorghe Gorun. Şi totuşi, nu ameninţarea gloanţelor a golit piaţa de manifestanţi. După miezul nopţii şi-au făcut apariţia câteva maşini de pompieri. Oamenii au continuat să strige „Pâine, pâine!” şi „Jos Ceauşescu!”. După ce îşi învinseseră frica în faţa trasoarelor, maşinile de pompieri păreau o joacă. Numai că din tunurile acestora nu a ţâşnit apă, ci fecale amestecate cu urină din canalul rezidual al oraşului.

    Au pus toată vina pe umerii a nouă tineri fără legături sociale, pentru a nu da naştere la noi revolte.

  • 5

    misHu, dacă Gheorghe Gorun îţi spune că 1 + 1 = 2, să nu-l crezi. Este ultimul om din lumea asta căruia să-i dai crezare!

    N-a fost nicio revoltă în Gorj şi nicio rezistenţă a ţăranilor în perioada expusă de el.

    Singurele conflicte au fost înainte de Ceauşescu, în timpul colectivizării, când o singură familie (destul de mare) – ai lui Stăiconiu – au refuzat să pună pământul şi bunurile la CAP.

    După ce satul lor a fost strămutat pentru a face loc unui mare lac de acumulare (capătul final al vestitului lanţ de hidrocentrale Cerna – Motru – Tismana care, din păcate, nu s-a finalizat) s-au mutat şi ei de bună voie, renunţând la pământ. Locul satului respectiv e marcat pe hărţi ca lacul Ceauru cu toate că n-a existat nici un lac acolo (aşa cum am mai spus, lanţul de hidrocentrale nu s-a mai finalizat).

    Asta a fost singura ”rezistenţă” a ţăranilor din Gorj. Despre revolta minerilor din Motru – pot spune că ar fi fost sublimă dacă n-ar fi lipsit cu desăvârşire.

    Intervenţia pompierilor şi a miliţiei avea loc în fiecare an de ziua minerului care se serba în zăvoiul din Câlnic (între Motru şi Târgu Jiu) în comun, atât de către minerii din Motru (de subteran) cât şi de către minerii de suprafaţă din Rovinari-Jilţ-Poiana.

    Intervenţiile erau necesare deoarece toţi se îmbătau ca porcii şi se încăierau (actul de bravură absolut necesar pentru a fi considerat bărbat consta în mânca treizeci de mici şi a bea trei cizme de vin, direct din cizmă. Adică la propriu.)

    A, că se strigau tot felul de chestii (inclusiv înjurături la adresa regimului) este adevărat, dar nimeni nu-i lua în seamă pentru asta. Şi oricum, alea numai revolte nu erau, deoarece a treia zi când se trezeau de prin zăvoi, nu mai ştiau nici ei ce făcuseră sau ce caută pe acolo!

  • 6

    Epilog: Soare trăieşte astăzi în Slatina, este Cetăţean de onoare al oraşului Motru şi are statut de deţinut politic. “Mă încălzeşte pe mine că mi-a dat Ion Iliescu diplomă şi că m-au făcut cetăţean de onoare când eu, Soare, nu am mai putut să fac copii pentru că mi-au zdrobit testiculele?” Constantin Soare.

    Asta cum se explica, cosa? Un interviu cu oricare dintre cei noua condamnati ar fi interesant, pentru un intelectual de stânga.

  • 7

    @misHu:

    “Un interviu cu oricare dintre cei noua condamnati ar fi interesant, pentru un intelectual de stânga.”

    Daca te referi la Cosa, lasa pe altadata. Hai sa zicem ca intelectual l-am putea numi dat fiind ca stie oleaca de matematica, si tine minte anumite date sau evenimente.(datele si evenimentele le cosmetizeaza prin omisiune sau prin adaugare din burta.) Cat despre stanga hm… Ce cauta zvastica aia incolacita la unul de stanga. E doar extremist. La stanga si la dreapta dupa cum ii convine. Tanjeste atat dupa timpurile lui Ion Antonescu cat si dupa timpurile lui Ceausescu. Pentru astea din urma area si un motiv pecuniar sa fie nostalgic. Ehe ce bisnita cu tigari si blugi mai facea el pe timpul lui Ceaşcă! Securistii de azi l-au lasat pe dinafara trecand la afaceri mai serioase si nemaifiind interesati de gainiriile lui Cosa Nostra.

  • 8

    @Osa: nu pentru cosa era, am gresit – trebuia sa apas “enter” de doua ori inaintea acelei fraze.

  • 9

    Am fost unul dintre cei care s-au bucurat ca Ceausescu a fost impuscat. Cat de cretinel am putut sa fiu… Desi nu sunt deloc nostalgic, pentru ca am fost idiot, dau cand si cand de pomana pentru sufletul lui.

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
M-am născut într-o zi de vineri - 13
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!