RSS Feed

O femeie face carieră. Motivant film. Dar nu face copii. N-are timp.

vezi toate articolele de
01 Feb 2011 la 11:00 101 comentarii 4484 vizualizari.

O cunoscută editorialistă de modă consideră, pe blogul personal, de neacceptat concediul de maternitate pentru o perioadă de doi ani. Să stai acasă timp de doi ani să-ți crești progenitura, înseamnă că jobul reprezintă  pentru tine doar o sursă de venit, nu ai nicio pasiune pentru ceea ce faci și drept dovadă nu vei face niciodată performanță. Îmi vine să râd de absurditatea și lejeritatea cu care unele persoane pun pe-un taler copilul iar pe celălalt jobul.
Am o prietenă care a lucrat într-o multinațională de când a terminat facultatea. Au trecut anii pe lângă ea așa cum trec pentru tine primii șapte ani din viața primului copil: nici nu-i simți, nici nu stii când, nici nu realizezi că a sosit timpul să-i cumperi ghiozdan. Fata asta devenise un monument de conștiionciozitate. Dacă nu-și termina treaba se înființa sâmbăta cu laptopul la birou. Rămânea veșnic peste program. Își lua concediul cu țârâita ca să nu lase un gol prea mare… Și după multe ore petrecute taman în adierea nesimțită a aerului condiționat care-i bătea fix în ceafă, a făcut o meningită care a țintuit-o în patul unui spital insalubru, apoi două săptămâni în propriile așternuturi. Când și-a revenit din dureri de cap și delir a întrebat cu o voce stinsa ce s-a întâmplat cu deadline-urile ei. Ca-n bancul ăla cu evreul pe patul de moarte cu tot familionul strâns în jurul lui. Muribundul  tot întreba unde e Rashela, unde e Ițic, unde e nepotul, unde e strănepotul și cu ultima suflare  a bâiguit cu năduf: dar la magazin cine a rămas netrebnicilor, daca toți ați venit aici?
Ei bine, așa și cu prietena mea. Centrul existentei ei era jobul. S-a întors la birou puțin cocoșata, gheboșită și slabă beldie. Dar cu o dorință de a munci pe brânci ce-i clocotea în vene mai ceva ca lava din Krakatau. După două săptămâni a primit un ditamai șut în dos. Șefii, în timp ce nefericita delira de febra în spital, au găsit o înlocuitoare, care muncea și mai abitir, venea la birou și duminica dacă era chemată, făcea și cafea, se ducea și la poștă după corespondență, și-și lua de lucru și acasă.  Era un upgrade.
Ciudat lucru, dar la mine în familie, în cercul de prieteni, al cunoscuților, punând la socoteală și vecinii, nu mai e vreunul care să se contopească cu serviciul. Să mulțumească alarmei telefonului care a sunat dimineață să-l trezească pentru a pleca în fuga mare la întâlnirea cu colegii, cu biroul, cu șefii, sa ignore traficul de dimineată, doar pentru că la finalul drumului îl așteaptă recompensa: o noua zi de muncă, o nouă șansă de a-ți demonstra calitățile și profesionalismul.  Când lucram în TVR o tanti angajată de o viață la postul public mi-a spus, în timp ce mâncam o ciorbă de 3 lei de la cantină, că ea a rezistat atâția ani în postul acela cu o pastilă de diazapam luată dimineața în timp ce trecea de gardienii de la poartă. Cu o mână fluturam legitimația de acces, cu cealaltă înghițeam pastila cu o dușcă de cafeluță din sticla de Fanta. Am rămas buimacă de seninătatea cu care îmi povestea. Eheiii, păi altfel cum crezi că aș fi rezistat aici? După șapte luni am avut de ales, ori diazepamul ori să-mi caut alt job. Așa am ajuns în presă. Dacă fac performanță? Nici pomeneală. Copiii? Sunt bine, sănătoși, mersi de întrebare. De fapt, pentru că nu m-am stresat prea mult să plac șefilor pe nicăieri, și pentru că n-am săpat pe nimeni ca să capăt un post mai bun, am fost extrem de disponibilă să petrec un timp de calitate cu copiii mei. Băiatul cel mare e cel mai bun din clasă. Citește de la patru ani pentru că i-am cumpărat litere magnetice și le-am lipit pe frigider. Scriam în fiecare zi, mama, lapte, papa, apa… până le-a buchisit și singur. Acum citește Jules Verne. E în clasa 1. V-am spus cât de frumos cântă la pian? Daaaa…. E și pe You Tube. ÎI duc și la înot. Doar e cel mai complex sport. Minunat. Și-uite așa am mai făcut unul. Păi sigur c-am avut și timp și curaj. Statul m-a plătit să stau acasă și să am grijă de viitorul țării. M-am conformat. Nu sunt mamă de carieră și nici nesimțită nu sunt ca să-mi las baltă colegele din redacție care n-au nici o vină că îmi place la nebunie să-mi cresc singură copiii. În acești doi ani am ajutat cum am putut, cât am putut.
Nu am făcut niciodată din job centrul existenței mele.  Mi-am dorit o familie mai mult decât ascensiunea profesională.
Mă rog, una peste alta, e minunat să faci copii. De crescut, nu mai zic… Dar dacă i-ai făcut, fii mereu prin preajmă și crește-i ca la carte. Acordă-le toată atenția, răbdarea și înțelegerea din univers. Scaldă-i într-o mare de iubire și pupă-le fiecare degețel de la piciorușe. Pentru că atunci când ți s-a fecundat ovulul, și când, cu o precizie matematică s-a declanșat mecanismul creației unei vieți, pe care niciun savant n-a reușit să-l descifreze, ființa din tine n-a avut încotro… a trebuit să stea cuminte, să-si creeze propriul sistem de supraviețuire și să dea ochii cu tine când a simțit că e pregătită.  Așa că nu fugi de copil de frica deprofesionalizării. Cu puțin cap le poți face pe amândouă. Cu o singură condiție: pe cea mai  importantă o faci cu tot sufletul. Stabilește tu care e cea mai importantă după criteriul universal al bunul simț, nu după cel românesc că lunea e zi scurtă iar vineri nici iarba nu crește…

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


Etichete: ,


101 comments
  • 1

    Băiatul cel mare e cel mai bun din clasă. Citește de la patru ani … Acum citește Jules Verne. E în clasa 1. V-am spus cât de frumos cântă la pian? Daaaa…. E și pe You Tube. ÎI duc și la înot. Doar e cel mai complex sport. Minunat.

    Păi, da, şi eu tot aşa:

    Am 1,85 înălţime, am 95 de kilograme, am toţi dinţii mei în gură, exceptând o jumătate de dinte pe care mi-am rupt-o prin liceu, sunt frumos de tot, nu ca Val_One care e aşa .. cam naşpa, am o **** de mă împiedic în ea, am căruţe de bani, mă iubeşte toate bagaboantele şi toate astea chiar dacă am vârsta de 50 de ani.

    Dar, am totuşi o nelămurire: Tu n-ai învăţat nimic de la viaţă în tot timpul ăsta?! Adică, am înţeles, ai învăţat matematica fecundării, dar altceva, nimic?!

    De exemplu, că nu trebuie să te rupi în figuri, la primul articol postat pe un blog pe care nu l-ai studiat deloc, n-ai auzit pe niciunde?!

    Succes ! Dar sunt mai rezervat aşa, nu-mi prea vine să cred!

  • 2

    bine ai venit stimata doamna! Inainte sa am pareri despre articol, merita dn plin, vreau sa te pun in garda,sa te ajut sa intelegi, ca in acest virtual colt de impresii, Pandora’s, exista anumite ” identitati” virtuale, care te vor face sa te simti jignita, umilita, subestimata, …etc, iar asta din motive de tulburari personale de identitate si cine mai stie ce alte dereglari…Osa vezi, ca unii( autori si comentatori) se vor lingusi ca sa-ti afle secretele , ca apoi sa te improaste cu diverse elucubratii si noroaie , altii te vor amenda din prima, fiindca nu suporta subiectul familie-copii…, iar altii te vor lauda cu un ID , iar dedesubt, cu alt ID , aceeasi, te vor murdari !! Nu tine seama de ei, nu te lasa influientata, nu te deconspira in manunt, nu te lasa santajata, nu divulga adrese de mail si ip- uri, care-ti vor fi cerute cu insistenta, cu viclenie si chiar cu santaj ! Ramai detasata, rece, si sa nu incerci sa-ti faci prieteni prin acest ghats de scorpii, balauri si nisipuri miscatoare ! Ca sa te convingi, cand ai timp, ” rasfoieste” articolele unor autoare- adica vezi comentariile, si perfiidiile, minciunile si tradarile ascunse in spatele unora… Deci, bine-ai-venit, succes si o sa recitesc articolul!

  • 3

    erata : ghats= hatis

  • 4

    Eu am citit portretul fiului în notă ironică. Chiar sper că n-a vorbit serios.

    Toto, stai jos, eşti penibil.

  • 5

    Bun venit…. Mama !!! :)

  • 6

    @Nora: Madam, de ce ma puneti la colt, va deranjeaza adevarul, asta e clar ! Faceti parte dintre cei ce nu suporta familia si copiii, sau si din ceilalti care cu invidie, cu rautate si cu superioritate( de ce ???, de unde ?? ) , ii ataca nemotivat pe ceilalti comentatori! Deja stim ce rol jucati, dar totusi, o reprimare a instinctelor animalice, de jupuire si improscare cu secretii, cred ca se poate, asa, de ” dragul” unor noi autori de calitate si firesti.

  • 7

    Lasa mai Toto, ca incerc eu sa ating supremul penibil, explicandu-i autoarei cateva lucruri.

    Draga Florentina Musat,

    ai venit aici, deschisa cu ganduri frumoase, sa ne arati cum scrii, care-ti sunt parerile despre viata, tu, un om real cu o anume imagine, renume cu prieteni sau rude care probabil ca o sa intre si ei pe blog sa vada ce ai scris si reactiile comentatorilor la ceea ce ai scris.

    Acum sa-ti spun ce o sa gasesti pe aici.

    In primul rand o sa gasesti oameni civilizati si inteligenti care o sa aprecieze ce scrii tu, sau daca n-o sa aprecieze o sa-ti spuna ce nu apreciaza pe un ton civilizat. O sa mai fie si comentatori care, daca nu apreciaza o sa taca.

    Si-o sa mai gasesti o umbra, pentru ca nu e in stare sa se ridice la nivelul tau de expunere si sa isi arate identitatea reala, care o sa scrie sub diverse porecle cu diverse Ip-uri si ID-uri, doar pentru a insulta, jigni, demola, pentru a-si scoate in evidenta frustrarile adunate in timp indelungat.

    Pentru el nu exista nici o limita. Daca ai facut cumva greseala de a-ti invita cumva parintii, copiii, iubitul, prietenii sa te viteze, din cauza acestei hidoase umbre, vizita se va transforma in cosmar.

    El nu realizeaza acest lucru. Ca tu si eu si altii de pe aici, chiar suntem niste oameni, nu niste umbre in care sa iti arunci laturile adunate sub pat.

    Iti recomand in sensul asta, articolul Anei Barton- Zid. Cred ca ai sa te regasesti si tu in el.

    Nora, ia spune, l-am depasit pe toto in penibil?

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 13:13:36 | Raporteaza
  • 8

    Imi place foarte mult cum ti-ai scris biografia!

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 13:23:39 | Raporteaza
  • 9

    Imi place foarte mult cum ai gandit si scris acest articol. O mama adevarata asa trebuie sa gandeasca, ca tine. Felicitari! :)

  • 10

    Domnule Popescu, ce-aţi păţit?

    De ce vă amestecaţi? Eu am nişte runde mai vechi cu Toto. Nu cred că eu v-am făcut vreodată penibil. Sau că v-am jignit în vreun fel.

    M-aţi exclus cumva din rândul civilizaţilor şi al inteligenţilor? Spuneţi-mi ca să ştiu o treabă.

    Şi exageraţi: cu umbra aia, cum îi ziceţi, ne-am simţit bine multă vreme. Nu înţeleg de ce nu recunoaşteţi asta. De ce renegaţi totul.

  • 11

    Când am văzut poza am avut, asa, o tresărire. Ia să vedem ce are să ne spună Christina Applegate.

    După care m-am liniştit.

  • 12

    Muşat,

    Dacă ai de gând să stai pe aici eu mă bucur. Rău nu scrii!

    Rămâne doar să înţelegi bine unde te afli. Aici, comentatorii au un rol foarte important. Toţi cei care te citesc pe tine acum, sunt cititorii noştri. Ne-ar părea bine să vii şi tu cu cititorii tăi şi cu comentatorii tăi. Am fi mai mulţi la dezbateri.

    În altă ordine de idei, aici se folosesc cuvinte obscene. Dacă eşti fată deşteaptă o să vezi că acestea se folosesc cu schepsis. Nu suntem copii de clasa a II-a care se bucură pronunţând muie.

    Aşa că nu editezi şi nu ştergi comentariile, orice s-ar scrie în ele. Comentariile îi caracterizează pe comentatori, nu pe tine sau articolul tău.

    Drepturile tale de autor se limitează la articol. Sub articol eşti comentator ca şi noi. Unde eşti binevenită!

    Aşa cum tu faci un efort când scrii articolul, tot aşa facem şi noi când scriem comentariile. Şi, cum noi nu-ţi putem edita sau şterge articolul tău dacă nu ne convine, tot aşa ar fi corect ca nici tu să nu faci asta cu comentariile noastre.

    A, că uitasem, dacă eşti de treabă şi ne va plăcea de tine, vom comenta offtopic în draci. Ăsta e un semn bun!

  • 13

    … ai venit aici, deschisa cu ganduri frumoase, sa ne arati cum scrii, care-ti sunt parerile despre viata …

    Doamne cât îi de prost omu ăsta, nu pot să cred!

    Pe lângă el, Miculete e regina scrisului!

  • 14

    @Nora:

    Ce a scris Toto acolo, e perfect adevarat. Doar ca le-a scris asa mai adunat si cu cateva greseli. Daca la acest aspect te referi ca e penibil, adica la forma, da, as accepta. Nu si la continut!

    Nora, eu nu exclud pe nimeni, fiecare se situeaza unde are el chef si unde are magnetism.

    Umbra aceea nu mai e demult ce-a fost, incurajat probabil de aplauzele noastre a sarit cu mult peste cal dand nastere unor manifestari grotesti. N-ai ochi sa vezi?

    Si am observat ca te-a scandalizat ce atitudine a avut fata de Andreea. Ma bucur ca ai avut obiectivitatea sa remarci acest lucru. Dar Andreea era la pachet cu cineva, care, ce sa-nteleg, a meritat tratamentul?

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 13:45:11 | Raporteaza
  • 15

    din fericire, mai sînt multe Mame care merită să audă astfel de cuvinte de la copiii lor:

    youtube.com/wat../

    Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

    alt val_one_cam...naşpa
    2011-02-01 13:54:04 | Raporteaza
  • 16

    Muşat,

    Exceptând faptul că ţi-ai făcut o intrare pe fond muzical cu tobe şi cu soarele din spate, ideea din articol e mişto – conform principiilor mele.

    Femeile, din comoditate-mascată sub spoiala carierei şi realizării personale, nu mai fac copii.

    Privind din urmă, pe la vreo 50 de ani, îşi dau seama [în cel mai bun caz] că au trăit degeaba: nu s-au realizat pe nici un plan!

    Nu înţeleg cum pe timpuri [timpuri grele, nu ca acum] cuplurile aveau, cel puţin, câte trei copii. Şi nu erau doar cupluri de ţărani care munceau orbeşte uitând să şi trăiască în acelaşi timp. Ştiu familii de intelectuali săraci, de intelectuali bogaţi sau de oameni simpli cu familii numeroase.

    Între timp ceva s-a schimbat în rău şi am impresia că se leagă de femeie!

  • 17

    Florentina, priveste aici… youtube.com/wat../ :)

  • 18

    Nora,

    “exhibarea inteligentei e o dovada de prostie” – G. Liiceanu

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 14:13:39 | Raporteaza
  • 19

    @Radu D. L. Popescu: Nu, cineva-ul nu a meritat. Dar cineva-ul a şi turnat gaz pe foc, stropindu-se uşor şi pe haine. Că o să fie o vâlvătaie la un moment dat, era logic.

    Domnule Popescu, nu vreau să mă cert cu dvs.

    Toto e penibil şi în conţinut, nu numai în formă. E unul care nu zice niciodată nimic, doar vine şi se lamentează “vai, ce naşpa sunt aştia, câtă violenţă, cât venin!”. Şi mai e şi atât de prostănac încât nu discerne gluma, ficţiunea de insultă.

    Aşadar, cum să nu fie penibil?

    Şi nu, nu sunt de acord cu Liiceanu.

  • 20

    să definim exhibarea

  • 21

    @Radu D. L. Popescu: ai dreptate, am scris de’ a valma , dar , exact, ideea de baza trebuie retinuta .Apoi, chiar se mai pot strecura si greseli, de tastare, la repezeala, dar nu sunt respingatoare, fata de ” grselile” de caracter, ale unora, chiar si identitati virtuale… nu ? Iar, Liiceanu, chiar daca dupa unii, nu e decat Liiceanu, a spus o chestie foarte de bun-simt, logica si chiar la ” indemana ” orcui gandeste nitel, exhibarea…etc, dar , oare, de cate ori ati sesizat pe Pandora’s la comantatori dar si unii autori, aceasta exhibitie ostentativa.., si totusi.., nu ati spus aceasta mare vorba la timpul potrivit ? Orcum, e bine si acum, aici .

    @Florentina Mușat: Cred in inteligenta ta, mai ales dupa ce am citit biografia si recitit articolul- felicitari !!!- , si nu ma indoiesc o clipa, ca-ti vei da repejor seama de comentatorii care semneaza cu un nume, mai jos cu altul, si apoi isi vor apara ” nevinovatia” spunandu-ti sa te uiti la IP- adress. Ca si multi dintre noi, si tu stii, ca adresele de IP pot fi ” manarite” ca de fiecare data sa apara alta.., asa ca nu te lasa dusa in eroare ! La subiectul articolului tau, voi mai reveni cu mare placere, pentru caastazi, rar, mai gasesti o femeie tanara, frumoasa, inteligenta, dar care sa se poarte firesc si sa ” accepte ” cu atata minunare rolul de MAMA!

    Asa cum ai spus ,bietele femei se schimonosesc de dragul carierismului, de dragul egalitatii cu barbatul , iar de aici anomaliile de astazi ale societatii postmoderne !

    Inca o data FELICITARI !

  • 22

    @Nora, ” Eu am citit portretul fiului în notă ironică. Chiar sper că n-a vorbit serios”

    te-ai grabit sa ” ironizezi” , vezi ca a descris serios, este o realitate, si de bon-ton, cel putin, sa te implici in educarea si formarea copiilor tai, si da, sa-i duci la teatru, la patinoar, la germana, la inot, la instrument muzical, ..sa le dai acces la deschidere, sa te preocupi, sa arati interes, .., si nu sa stai la televizor sau cu prietenii pe mess., in timp ce copilul e izolat in camera lui si joaca jocuri on-line sau navgheaza pe net .Da, @Florentina Mușat- a aratat un exemplu de parinte implicat total, care se gandeste, inainte de toate, la copilul sau !

  • 23

    Incredibil!

  • 24

    Băi,

    Să-mi bag p***, dacă toto ăsta, nu e femeie de 52 de ani, ne****tă încă!

  • 25

    @Florentina Mușat: Cu placere.

  • 26

    Uite, Toto. Copilul meu stă la el în cameră şi joacă Quake. Eu, în timpul ăsta, stau şi-mi fac unghiile. Când mi se usucă, intru pe Pandora’s să zgârii netoţi ca tine.

    Uneori, copilul mă cam deranjează. Plânge. Cred că de foame. Atunci, îi arunc prin uşa întredeschisă un pachet de biscuiţi Petit Beurre.

  • 27

    Muşat,

    N-ai înţeles că nu trebuie să-mi umbli la comentarii?!

    Ce te faci dacă, aşa cum te temi, vine copilul tău să citească ce ai scris şi din curiozitate intră şi la alte articole?! Acolo cum mai ştergi comentariile?!

    Acesta este un blog de autori şi comentatori. Aici nu poţi să impui reguli.

    Aici nu se aduc copii de clasa întâi chiar dacă citesc deja nu ştiu ce cărţi.

    Dar, ştii ce cred?! Chestia cu copilul e doar un pretext.

    Nu te sfătuiesc să mă iei în glumă. Interesează-te să vezi câte autoare şi-au retras articolele şi nu mai postează aici!

  • 28

    Nora, n-ai specificat care unghii! Nu-mi spune că de la picioare, te rog eu!

    Imaginea asta mi-ar crea o erecţie şi cum nu mi-au mai rămas prea multe, … ce naiba mă fac?!

  • 29

    Nu-ţi spun. N-aş vrea să-ţi iroseşti erecţiile aiurea, în tramvai. :D

  • 30

    @Cristi: desi ai adresat unei doamne , youtube-ul, chiar a fost un moment placut!

  • 31

    Sunt un cititor obosit … ca tot ati pomenit de Liiceanu. 95% comentarii pe langa.

    Sunt curios daca cei care sustin teoriile avangardiste de alleinerziehende Mutter chiar au experienta unui singur parinte ?

  • 32

    @Fermecatoru’:

    Inainte de a intreba asta,aici, trebuie sa stii ca sunt comentatori care nu au nici cel putin experienta unui copil.

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 16:16:30 | Raporteaza
  • 33

    @Radu D. L. Popescu: decat sa se faca aceasta ” experienta” , a copilului, dar sa nu se stie, Cum si De ce, mai bine sa ne se faca !

  • 34

    @ D.L.

    Este si nu este vorba de asta in mini-cosmogonia de mai sus, zic eu.

    … mai mult speranta ca un astfel de univers familial mai poate fi gandit in imprejurarile actuale.

    Sceptic, Cosa a raspuns deja.

  • 35

    Fermecătorule,

    de eşti tu acela, bine ai revenit!

  • 36

    @Fermecatoru’:

    Cred ca glumesti. nu poti sa spui cum e apa daca nu ai intrat in ea. poti sa spui, eventual cum ti se pare ca e.

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 16:49:11 | Raporteaza
  • 37

    @andreea: Bine v’am regasit !

  • 38

    @ D.L.

    Sambata nu asta, ci cealalta in club. Insotita de tovarasa ei in drum spre toaleta, la dus isi sterge stangul pe tot spatele meu, iar la intors dreptul. Nu ca m-ar fi deranjat, dar pana atunci (dupa tinuta) as fi jurat ca este Sf. Fecioara. Nu ma intelegeti gresit ! Lumea vrea sa experimenteze, dreptul fiecareia/uia, insa nu cele de mai sus …

  • 39

    deci nu faza asta te-a inspirat să-ţi zici Fermecătoru`, nu? :roll:

  • 40

    @val_one: pai … mai degraba Feciorelnicu’ !

  • 41

    Chestie de nuante. Unde stateai tu? Care este reprezentarea ta a Sf. Fecioare? Ce crezi tu ca ar fi cautat Sf. Fecioara intr-un club? Sa experimenteze? Era Single Mother? Daca era, poate ca tocmai voia sa isi schimbe statutul, samd.

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 17:18:42 | Raporteaza
  • 42

    “Dar cineva-ul a şi turnat gaz pe foc, stropindu-se uşor şi pe haine. Că o să fie o vâlvătaie la un moment dat, era logic.”

    Incredibil, Nora! Ca de obicei, tu te afli pe undeva prin stratosfera!

    Ai ramas singura, de altfel. Vezi sa nu te ratacesti!

  • 43

    @edle:

    Dana,

    Nora are dreptate, intr-un incendiu se mai ranesc si pompierii!

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 17:24:39 | Raporteaza
  • 44

    Aşa o fi, Edle.

    Sper doar că ţi-e clar că mă refeream la domnul Popescu, nu la tine.

    Găsesc incidentul de ieri, cu pozele, absolut regretabil.

  • 45

    Edle,

    undeva, lîngă un zid, îţi lăsasem o întrebare… :)

  • 46

    @ D.L.

    Pfuuu … intrebarea pe care mi-o pun este daca mai este cazul sa ma gandesc la ceva (in) comun si in ce fel sau daca fiecare sa-si urmeaza drumul dupa cum intelege mai bine …

  • 47

    Nora,

    Scuze, acum m-am trezit. Am mai citit o data si m-am dumirit.

    Voiam, oricum, sa te atentionez.

    Dar sper ca doar desteapta de mine i-a dat lui Cosa adresa reala de mail.

  • 48

    @Fermecatoru’:

    Greu. La intrebarea asta numai tu poti sa iti dai raspunsul. Insa un lucru e clar, oricum o sa faci, tot o sa-ti para rau.

    alt Radu D. L. Popescu
    2011-02-01 17:53:52 | Raporteaza
  • 49

    Val_one,

    Ce-ai patit? Sa te iert?

    Dar stii tu de cand imi doream sa apar in bikini pe Pandora’s? Era visul meu!

  • 50

    De ce Edle, ţi-au dispărut din bani?!

    Hai să-ţi dau o veste tristă: toate mi-au dat, nu numai adresele de mail, dar majoritatea dintre ele chiar şi numerele te telefon.

    Şi, dacă mai scrie un articol, frumoasa asta [fără mişto] de Muşat îmi va da şi ea adresa ei.

    Fetelor, şi vouă v-au dispărut banii în urma greşelii de a-mi da adresele de mail?!

  • 51

    Dana, plăcerea de a-l fi văzut pe Robbie ar fi fost umbrită de un sentiment neplăcut de vinovăţie. :)

  • 52

    @edle: Cosa Nostra are atât adresa mea reală, cât şi numărul meu de telefon.

    Şi e onest din partea mea să spun că nu-mi pare rău că i le-am dat. Dacă e să se întâmple ceva, e păcatul lui. Şi încrederea mea.

  • 53

    @ D.L. Aici chiar n-am ce sa contrazic … Cine’i inauntru vrea afara si invers.

  • 54

    Nora,

    Să nu mai comiţi greşeli de astea! Ce-am vorbit eu cu tine?! Bagaboantei mele care citeşte blogul şi vede că eu am numărul tău, când eu am minţit-o că nu-l am, i se va ivi o acută necesitate de încă vreo cinci perechi de cizme!

    Dă-o naiba de treabă!

  • 55

    În ultimele zile a început să îmi devină din ce în ce mai clar faptul că o mare parte dintre comentatorii de cursă lungă au, aşa, nişte.. deficienţe.

    Odată îmi imaginam că oamenii intră pe astfel de blog-uri în special ca să se distreze şi, eventual, să găsească nişte opinii interesante. Dom’le, e mai mult decât atât.

    Sunt oameni care vor, pur şi simplu, să împărtăşească din experienţa lor (multe situaţii extreme!), ce mai, nişte învăţători. Dacă îndrăzneşti sa îi contrazici (inepţiile fiind grosolane) eşti evil. Oameni care folosesc citate potrivite la momentul oportun (ăla cu religia a fost excelent: când au început gagicile să se contrarieze, pac răspunsul – nu eu am zis asta, am pus şi eu citatul aşa..).

    Mai nou, p-aici se înfruntă forţele binelui cu cele ale răului. Îndemnuri gen “rezistaţi pe baricade”, perfidii, minciuni, trădări. Bineînţeles, printre forţele binelui se află şi acei oameni sensibili care la un moment dat, neprotejaţi suficient, au clacat dragii de ei. Apropo, mira-m-aş ca Gherman să nu mai facă câte o vizită p-aici.

    Eu unul nu prea agreez comediile romantice, iar melodramele le consider de-a dreptul greţoase. Din ce în ce mai mulţi comentatori îşi pierd hazul. Spunea cineva (la care nu mă aşteptam) odată că n-a putut sa doarmă toată noaptea de supărare.

    Sper ca unii să îşi poată depăşi crizele de paranoia şi să devină mai relaxaţi, că mai inteligenţi e dificil. Şi, dacă se poate, mai uşor cu pozele (bineînţeles alea neinspirate).

  • 56

    @Cosa Nostra: Lasă, că te ştiu om generos!

    Te împiedici tu de cinci perechi de cizme?

    @Andrei D.: dvs. cine mai sunteţi şi ce rol jucaţi în această melodramă?

  • 57

    Andrei D.

    ai vreo problemă cu nopţile mele nedormite?

  • 58

    Edle,

    În lumea [aparte] prin care am umblat eu, sentimentul onoarei şi al ofensei sunt predominante.

    Vezi tu, faptul că te-ai dat la Nora, din cauza unei interpretări greşite, în lumea mea nu se scuză. Nu poţi să zici scuză-mă, am fost neatentă!.

    Şi ştii de ce?! Între prieteni, nici dacă i se dă foc la casă, unul nu are dreptul să-l ofenseze pe celălalt. Are dreptul la despăgubiri băneşti după cum crede el de cuviinţă, dar n-are dreptul să-l ofenseze pe incendiator.

    Ofensa, în orice condiţii ar fi înfăptuită, demonstrează caracterul ofensatorului şi trebuie asumată.

    Scuzele, nu şterg cuvintele spuse deja!

  • 59

    AndreiD e un şmecher care a scris acum mult timp, a luat o pauză, iar acum a revenit.

    Aş vrea să facă la fel şi Vaya şi Morringain şi Duda şi Iulia Gheorghe şi mulţi, mulţi alţii!

    În locul lor, au apărut tot felul de Toto, Danny, Cristi, Popescu, Denisa Chiriţa, Luminiţa Grosu şi, de asemenea, mulţi, mulţi alţii!

  • 60

    Cosa, tu vorbesti de onoare? Bai, ma faci sa rad. Mai intai sa-mi explici ce naiba te-a apucat sa-mi iei poze de pe mess.

    Stiu, nu tu, tu habar n-ai ce se intampla pe aici. Dar totusi, de ce? Ca nu-mi amintesc sa-ti fi facut ceva.

    Si daca tot voiai poze, puteai sa-mi ceri. Iti trimiteam format mare, macar aveai ce arata.

    Nora, despagubiri, ceva? Am gresit, nu ma las pana nu ma ierti. Dar grabeste-te, pana nu raman fara bani in cont.

  • 61

    Bineînţeles că nu am nicio problemă! Mă miram şi eu, ca fraieru, cum poate să-i afecteze virtualul pe unii.

    Altfel, sunt doar un cititor care apreciază talentul literar de p-aici.

    Memories..

  • 62

    Andreea,

    oneeyeland.com/../ (sper sa se deschida pagina)

    ce crezi ? e tot ce ramane ?

  • 63

    Edle, stai liniştită. Chiar nu am ce să-ţi iert. Nu-ţi înţeleg însă ironiile. Ce bani, ce cont?

    De ce amesteci borcanul meu cu cel al lui Cosa?

  • 64

    Fermecătoru`,

    pagina s-a deschis la poza incorectă. nu, nu e tot ce rămîne. sau nu neapărat.

    cîndva trebuie să probezi. regretul de a nu fi încercat va fi mai mare decît cel al unui eventual eşec.

  • 65

    Fermecătorule, ca de obicei, ştii să înfigi săgeţele…

    da, asta rămîne la un moment dat!

    apoi încet-încet, cătuşele se transformă în manşoane tricotate, urmele dispar şi, în mîinile rămase libere, cei doi aprigi duşmani vor ţine căni pline ochi cu ceai de tei…

    Andrei D, eu zic că numai pe troli nu-i afectează. Totul ne afectează.

  • 66

    eu sînt la 67

  • 67

    Edle,

    Ce ipocrită eşti!

    De nenumărate ori ţi-am cerut poze cu tine goală, în format mare să mi le pun pe perete şi n-ai vrut să-mi dai. Punct!

    Ţi-am cerut să-mi dai numărul de telefon, să-ţi aud respiraţia cât mai aproape, n-ai vrut!

    Acum, sanchi, că mi-ai fi dat! Asta să i-o spui lu mutu!

  • 68

    Cred că sunt semi-trol.

    Andreea, zi-mi că trolii sunt frumoşi!

    Te rooog, am nevoie de asta ca de aer! Mai rău, ca de o ţigară! :D

  • 69

    @Cosa Nostra: Cristian, fiecare comentează cum poate.

  • 70

    sînt frumuşei, Nora, şi cuminţi.

    clujnapoca.olx.../

    şi chiar, nu te afectează? înseamnă că n-ai încasat-o destul… :)

  • 71

    Sunt de acord cu spiritul articolului…

    E plina Romania de disperate de multinationala care muncesc 14 ore pe zi ca sa poata da la banca 90% din veniturile mizere pe care le obtin si care se lamenteaza zi de zi ca nu are ziua 48 de ore sa fie de ajuns sa mai faca si o familie…

    Tuturor acestor persoane le spun: “Creiere spalate, treziti-va! Eliberati-va de statutul de SCLAV. Indreptati-va privirea spre Dzeu.”

  • 72

    ooo, Cris, ce surpriză! bun venit pe la noi! :)

    pe la voi cum mai e? tot aşa de aprigă e lupta? :roll:

    totuşi, numeşte o multi-aia cum îi zici tu , unde se munceşte 14 ore pe zi. :)

  • 73

    Deci, cum pula mea îţi permiţi, bă, să scrii Dumnezeu prescurtat?! Dacă chiar crezi ce spui!

  • 74

    să fim serioşi!

    printre milionale de femei “vaşnice lucrătoare”, ale României, dacă or fi cîteva mii din astea – tip Piţi corporatista.

    restul sînt ca vai de ele.

    e foarte aiurea să critici extremele. cred că unor femei rolul de mamă le pică prost, iar altora le vine turnat ca o mănuşă. unele femei se simt extraordinar cu bebeluşul în braţe, altele nu.

    dar nouă ni se susură în ureche de cînd sîntem de-o şchioapă: “să te măriţi şi tu… să faci şi tu copii…” “să te măriţi şi tu… să faci şi tu copii…” “să te măriţi şi tu… să faci şi tu copii…” “să te măriţi şi tu… să faci şi tu copii…”

  • 75

    @ 67. Atunci mai bine nu.

    Raman la escapadele de sambata seara sau la binele care ramane posibil.

  • 76

    Nora, evident, ironia nu era pentru tine.

    Cosa, cum le mai intorci! Acum, pe bune, in lumea aia a ta, atat de aparte, se joaca numai alba-neagra?

    Si deci poze afis vrei? Lasa ca-ti trimit eu poze de nu te vezi. Cu toate grasele de pe insula. O sa faci rugaciuni pentru o erectie.

  • 77

    Edle,

    Ştiu că nu crezi, dar Silvia nu sunt eu!

    Eu nu am ştiut ce s-a întâmplă acolo până nu am fost sunat.

    După care, am clarificat eu cu Silvia totul. S-a pornit de la un nimic. Da, poate de la o greşeală a Silviei. Dar una mică pe care ceilalţi nu o observau dacă tu nu insistai. Şi tot aşa s-a amplificat până s-a ajuns la ce s-a ajuns.

    La fel cum ai făcut cu Nora, te-ai aruncat, interpretând afirmaţia Silviei ca pe o ofensă. Şi nu s-a vrut a fi aşa!

    În toată chestia eu am o vină aproape nesemnificativă. La fel şi Silvia, la fel şi tu. Şi asta deoarece, repet, totul a pornit de la nimic!

    Odată poate îţi spun ce s-a întâmplat de fapt. Poate! Să mă mai gândesc, să mai văd nişte poze, nişte chestii!

  • 78

    se ia una bucata femeie, se abureste, se invaluieste, se ameteste, pina femeia e topita toata. dupa aceea, se taie bucatele si se consuma cu sos picant.

  • 79

    Se pare ca au inceput nepotii sa il intrebe pe Cosa despre alea 72 de virgine de asta e asa disperat dupa poze,ip-uri,adrese…

  • 80

    Cosa, greseala nu e mica, dimpotriva. Pentru mine e de neiertat. Punct.

    Dar, oricum, m-am plictisit deja de subiect, hai s-o lasam asa.

    Tu, intre timp, gandeste-te bine la ce o sa-mi povestesti. Si vezi sa nu omiti niciun detaliu, ca ma prind imediat!

  • 81

    Bine-ai venit Florentina! :)

    Multora din cei care vineaza job si situatie materiala li se potriveste “desertul tatarilor”. Ar trebui sa fie lectura obligatorie.

    Mai e o chestie: imi vine greu sa accept ca aia care stau toata ziua la servici, ba isi mai iau si acasa, chiar lucreaza in timpul acela cu spor. Nu cred ca un om poate lucra mai mult de 7-8 ore pe zi. Da’ 7 ore de lucru efectiv, nu mai o tigara, mai o birfa cu colegele, mai uitat pe pereti sau cu gindul la rochita aia roz cu spatele gol care-i la reducere in cora. Pauzele nu se pun in astea 7 ore, nici macar mersul la toaleta.

  • 82

    @ andrei d: asta-i justificarea trolilor si a prostilor, ca mediul virtual e una si realitatea e alta. Nu fraticule, cine se comporta ca un magar online, pur si simplu asa este in realitate. Ca nu-i de acord, na, normal, ai mai vazut prost sa nu fie fudul?

    A fost nu demult un mare scandal in SUA: acolo FBI-ul are un departament de agatat pedofili online. Functioneaza simplu: se creeaza un profil de copilita nestiutoare de 11-12 ani si se aduna in plasa gunoaiele. E, unul din gunoaiele astea, dupa ce a fost atentionat oficial de FBI ca a fost inclus pe lista neagra s-a sinucis. Scandal mare, cum, ca agentul FBI l-a provocat pe respectivul, care vezi Doamne e un sfint in viata reala. Departamentul ala functioneaza insa in continuare. Un porc mai putin chiar e un lucru bun.

  • 83

    Florentina, Imi place articolul tau mult, ideea e super, subiectul actual, textul bine alcatuit. Sper sa devii o prezenta constanta. Felicitari !!!

  • 84

    Exceptionale! Si articolul, si biografia. Bravo, Florentina! (Scoate aripile din vitrina; chiar daca lumea nu le merita, ele nu merita sa stea acolo)

  • 85

    Muşat,

    Nu prea ai timp de articol, aşa-i?!

    O să zici că nu aveai ce să comentezi, atâta timp cât noi discutăm offtopic.

    Aşa e, dar, dacă interveneai şi tu de la început, atunci discutam altfel. În lipsa ta, vorbim şi noi ce se iveşte.

    Eu tot insist să vii să discutăm ca să vedem şi noi cum te mişti. Exceptând faza cu prezentarea laudativ-admirativ-pieptoasă a copilului, articolul e mişto. Dar am vrea să te vedem şi în mediu intercativ.

    În particular, eu aş mai vrea să ştiu şi dacă ai ţâţe mişto [că frumoasă eşti!]. Ştiu, n-ai! Mă rog, ţâţele nu mă interesează în mod deosebit, dar dacă n-ai nici pedichiuri, s-a terminat, n-am ce-ţi face!

  • 86

    “mediu intercativ” sau intercalativ sau doar…interactiv?

    alt Corectura redactiei
    2011-02-02 11:55:01 | Raporteaza
  • 87

    Inretactiv! Sau intecartiv?!

  • 88

    Cosa Nostra, pentru tine s-a inventat vaca. Ţîţe mişto, de pedichiură ce să mai zicem!

  • 89

    …” Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

    Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca niste timpite, ii multumesc patronului ca le da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa se afirme si sa se tina de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

    Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai paine de tarite la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde.Dar si supla . Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal……..”

    Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

    Cind constati ca fetita ta ii spune “mama” soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu……………”"

    de la clasici citire :)

  • 90

    “Cineva” are bani de-a gata sau un prost care sa o intretina de vine cu un articol din acesta in Romania de azi. Tot respectul pentru mame dar fiecare are dreptul sa isi faca viata cum doreste. Si daca cineva face copil la 30 de ani in loc de 18 tot prin aceleasi sentimente trece. Plus ca daca s-a miscat bine are si o cariera. Fa copil la 18 ani sa vezi ce viata o sa ai tu la 36 cand o sa fii singura ca e plecat copilul la facultate si tu stai acasa degeaba (cu o cariera adevarata). Ce porcarii ajungi sa citesti pe blogurile astea. Daca nu ar fi lume care sa se sacrifice si pentru cariera sau stiinta cine ti-ar mai fabrica tie sufrageria pe roti pe care o conduci, masina de spalat ultramoderna pe care o folosesti sau cine ti-ar educa progenitura cand o sa creasca (se aplica pentru orice tara)? Numai bine!

  • 91

    o femeie care nu face copii,(indiferent ce functie are!!!) este ca o samanta stearpa (desert!!!), consider ca este o persoana egoista, eu n-as tine asa ceva in casa, indiferent ce functie detine!!!….

  • 92

    Ipoteza: femeia “ahtiat-corporatista” fuge de propria-i singuratate. Mira-m-as tare daca prietena din primul alineat avea la vremea intamplarii istorisite vreun “celalalt semnificativ” (asta ca sa fiu in ton cu “timpul de calitate”, englezism gol de sens in context, ca timpul ala “bun de aruncat” cu proprii copii nu pot sa-mi imaginez cum ar fi). Traiesc intr-o tara anglofona si rau m-ar zgaria pe urechi chestiile astea de gen “quality time” daca n-as sti ca din coada trebuie sa sune argoul social. Iar daca avea prieten / sot / logodnic / tovaras / un domn (sau, de ce nu, domnisoara) cu care si-ar fi petrecut de comun acord timpul liber, au mai zis ante-comentatorii: cam nasol, bai, frate, cu banii. Romania, din pacate, e o tara in care salariul mediu, PIB-ul, puterea de cumparare sunt la ani-lumina de “tarile normale”, iar in momentul in care apare un copil nu mai poti trai pentru altceva; vreau sa zic ca nu se poate pune problema (fizic, financiar etc.) sa faci inconjurul lumii dupa ce iesi la pensie. (Citeam de un nene care merge pe jos prin lume de vreo zece ani, a tocit numai cateva zeci de perechi de pantofi pana acum.) Incerc doar sa spun ca e pe undeva totusi anormal sa ai de ales intre cariera de non-mama si cea de mama. Se pot face amandoua. O colega a stat acasa sase luni dupa nasterea primului copil (avea 28 de ani); a revenit (sa fie cam inca un an de atunci), a lucrat, a invatat, a ajuns acolo unde-si dorea de mult. O alta tanti, care de data asta se intampla sa fie si sefa (putin peste 35 de ani), a nascut copilul nr. 2 si doua saptamani mai tarziu era inapoi la lucru – absenta de trei saptamani in total. Ii place sa munceasca, e o femeie de succes (dupa criteriile domeniului in care lucreaza si dupa ale mele), copiii sunt adorabili, cand e musai ea si sotu’ se ocupa de ei pe rand si, in total, imi pare ca petrece cu ei suficient timp (“de calitate”, sper) cat sa nu fie niste creaturi mutilate, dependente de prea-protectoarea “mami”. Nu, nu trebuie sa fie ori alba, ori neagra.

    A se nota, va rog (nu stiu cum se zice “disclaimer” in romana si nu mi se par necesare cele mai multe englezisme), ca singurele zile in care nu am fost la lucru in 2010 au fost primele zile de Pasti si de Craciun. Nu ma innebunesc dupa casa goala in care ma intorc (desi mai bine asa decat cu un om pentru care ai vrea sa (mai) simti ceva si cu care nu te-a tentat niciodata sa ai un copil), asa ca somn-lucru-somn merge mai bine decat somn-lucru-plictiseala-in-doi hai-sa-facem-un-copil-sa-ne-treaca of-cine-m-a-pus-copilul-nu-e-o-solutie-dar-o-sa-ma-dedic-lui (copilului) si-uite-asa-am-si-eu-un-scop. De acord ca astea doua scenarii sunt cele extreme. Ma gandeam acum vreo doua ore ca daca as sti ca omul de langa mine e capabil sa faca mai multe (profesional) decat mine i-as face zece copii si-as sta acasa sa-i gatesc si calc, al mai bun dintre noi macar sa “aiba toate conditiile”. Desi ar fi cam galagie.

  • 93

    Multumesc pentru raspuns. E intr-adevar tentant sa extrapolam pentru ceilalti adevarurile noastre; eu am acceptat o astfel de cerere si mi-a parut (limpede) rau abia ani buni mai tarziu, cand m-am prins ca, in ciuda incurajarilor verbale, insecuritatea celuilalt sapa non-verbal. Ca mi s-a parut mereu ceva usor in neregula, ca hâr, ca mâr, ca nu ma vedeam nici parinte, nici “de cariera”, asta nu inseamna mare lucru – adica nu se cuvine sa cred ca toate refuzurile au un temei asemanator, de exemplu. De acord ca nu trebuie sa existe o relatie de tip intretinut – intretinator; “ajutor mutual” ar defini mult mai bine o relatie sanatoasa, in general, dupa capul meu idealist. In general, nu cred ca e bine sa fii dependent(a) de nimeni, mai ales economiceste vorbind.

  • 94

    Este OK, un articol simpatic si care ne aminteste despre ideea de “normal”! Felicitari, Florentina!

  • 95

    Nu este deloc rea nici biografia!

  • 96

    Ca sa stai acasa doi ani cu copilul, si sa il mai dai si la inot, si la altele…sa il si imbraci & hranesti ai nevoie de un sot/parinti cu bani. Banuiesc ca nu ajunge ajutorul de la Stat… Deci nimic nou: femeile cu parinti bogati sau cu soti din aceeasi categorie au reusit intotdeauna sa le faca pe amandoua: copil si job … :-D

  • 97

    Draga Florentina Musat, Sincera abordare. Si cred ca este si foarte corecta. Mai ales din punctul de vedere al menirii femeii de a face copii in primul rand, apoi restul. Dupa cum bine stii, o femeie care “nu poate” sa faca copii sufera foarte tare. Copiii sunt sarea pamantului si existenta ta de om matur se racordeaza instantaneu la aceasta minune care este copilul tau – care te imita, te asculta, te critica si iti pune intrebari la care nu stii sa raspunzi si atunci inventezi. Toate aceste lucruri poti sa le faci daca esti aproape de copiii tai. De la distanta, prin telefon, este mai greu. Continua sa scrii.

  • 98

    @arcadied…”prin menirea ei,a face copii în primul rînd,apoi restul…?!Are ‘cătare’? Şi dacă nu are timp…?ce faci ? Julia Roberts…

  • 99

    @lex….şi crezi că m-ai lovit sub plex ?Eu ştiu că …orice picătură de spermă valorează…dar tu…să ştii că dacă intrii la Banca de Spermă…femeile se interesează de caracterul,sănătatea…spermatoidului,aşa că ,fii fără grijă,nu este cazul tău…bigotule…una în Oltenia,alta în Moldova…îţi mămâncă urechile…fericitule…

  • 100

    @Arcadied: Pari a fi , dupa poza , un om plin de intelepciune , la vreo 60 ani , asa o fi ?

  • 101

    Pasiunea pentru ceea ce faci si dragostea fata de plod sunt doua lucruri complet diferite. Poti sa-ti iubesti plodul muncind, dar nu poti sa-ti iubesti munca, abandonand-o sa stai cu plodul. Sa schimbi scutece, sa freci piure si sa vorbesti ‘plodeste’ timp de doi ani nu ‘deprofesionalizeaza’. Asta e un cuvant elegant. Tampeste, ingrasa si deprima. Iar articolul e inconsistent rau: dupa cum ne explici cum ar trebui as stam toate ca proastele 2 ani acasa ca, nu-i asa, sefii oricum ne dispretuiesc si abia asteapta sa lesinam de prea multa munca ca sa ne inlocuiasca, ne spui ca e alegerea noastra si ca nu trebuie sa aplicam principiul “lunea e zi scurta’. Pai hotaraste-te mamico! E alegerea noastra sau a ta?

    Nu, femeile nu aleg cariera din comoditate – ca le e lene sa schimbe scutece! Oricat de dezgustattoare e activitatea, e mult mai simpla decat sa faci auditul de sfarsit de an. Vedeti d-voastra, sa muncesti ai nevoie de minte – sa stai acasa, ai nevoie doar de prajiturele de rontait, telecomanda de invartit si provizii de Pampers!

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Vise cu toptanul. Așteptări cu nemiluita. Aripi, câte-un kilometru fiecare. Rănite la primul zbor mai abrupt. Micșorate 10 metri. Speranțe efervescente. Teatru. Actriță. Măști pe scenă. Măști pe stradă. Vise aruncate la tomberon. Tăiat din aripi încă cinci metri. Audiții. Castinguri. Iar speranțe. Dezamăgiri. Nu sunt înaltă. N-am cu ce umple decolteul. Strânse speranțele de pe jos, una câte una, puse în sertar. Aripi micșorate încă cinci metri. Zbor mai lin și mai precaut. Căutat jumătatea lipsă. Găsit. Făcut copil. Smulse pene din aripi, făcut cuib copil. Cald și pufos. Drum nou. Proaspăt. Neumblat. Pierdut meserie. Găsitorului recompensă. Liniște. Umplut pagini cu cuvinte. Publicate. Citite. Măgulită. Regenerare aripi 10 metri. Zbor plăcut în aer străin. Orbecăială printre fraze. Not my territory. Ambiția cât casa. Teatrul, închis în sertarul de deasupra speranțelor. Ferecate. O nouă provocare. Intrigant de plăcut. Cuvintele ies din ce în ce mai repede. Capătă sens. Iau formă. Plutesc. Prind viață. O nouă meserie. Aripile deschise maiestuos, în total 3 kilometri. Ce studii ai? Ah, nu esti jurnalist? Sorry. Zbor frânt. Jigniri. Insulte. Mai nou, actrițele scriu? Aripi de potârniche uitată în ploaie și frig. Vezi-ți de meseria ta și lasă scrisul. Pornit agale pe jos. Bătut la uși noi și moderne. Din tâmplărie pvc cu termopan. Așezat cuminte oriunde sunt pusă. Plimbat hârtii. Du-le sus. Nu, mai bine jos.  Putregai în relațiile dintre oameni. Interviu Cărtărescu. Simplu și dureros de firesc. Redescoperit sertarul cu speranțe. Sub cel cu teatrul. Pornit la drum. Colegi răi. Vicleni. Deschis sertarul meseriei și pusă masca nr. 315. Cea a ipocriziei. Apoi  nr. 64: Nepăsarea. Jonglat cu măștile meseriei după bunul plac. Conștientă. Ultimul tren. Singura șansă rămasă. Obosită. Slalom printre hiene. Recunoscut din măști. Unele level up.  Aripi împietrite. Un bebe.  Descătușată. Liberă. Fericită. Sens nou vieții. Mai puțină încleștare. Relaxare. Redescoperit matrice meserie. Mulțumesc asemenea. Seva și curajul? Din cuib.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!